butășire definitie

2 intrări

20 definiții pentru butășire

butăși vt [At: LB / V: bot~ / Pzi: ~șesc / E: butaș] 1 A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. 2 A săpa rădăcinile viței și a le curăța.
butășíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: butăși] 1 Înmulțirea unei plante prin butași înrădăcinați. 2 Săparea și curățarea rădăcinilor viței-de-vie. Si: butășit1, butășeală.
bútcă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 363/11 / V: bot~ / Pl: butci / E: ucr бyткa] (Îrg) Caleașcă.
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.
BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit1. – V. butăși.
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.
BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit1. – V. butăși.
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași. Vie butășită.
BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși.
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași. – Din butaș.
BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși.
butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă
butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri
butășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. butășeáscă
butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri
BUTĂȘÍRE s. butășit, (înv. și reg.) sădit. (~ viței de vie.)
A BUTĂȘÍ ~ésc tranz. (plante) A înmulți prin butași. /Din butaș
butăși v. 1. a înmulți plantele prin butași; 2. a săpa în jurul unui arbore.
butășésc v. tr. (d. butaș). Pun în pămînt ramurĭ nedespărțite de trunchĭ ca să prindă rădăcină. – Pe alocurea și boteșesc.
BUTĂȘIRE s. (BOT.) (înv. și reg.) sădit.

butășire dex

Intrare: butăși
butăși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: butășire
butășire substantiv feminin