Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

40 defini╚Ťii pentru but

but1 sn [At: ╚śINCAI, HR. II, 50/29 / Pl: (rar) ~ uri / E: nct] (Ban; Trs; Mrm) 1 Sup─ârare. 2 (├Älav) ├Än ~ ul cuiva ├Än ciuda cuiva. 3 (├Äe) A face ~ ul cuiva A i se ├«mpotrivi.
but2 sn [At: (a. 1783), ap. ╚śIO / V: ~ur / Pl: ~uri / E: tc but] (Reg) 1 Coapsa de dinapoi a animalelor rumeg─âtoare, a c─âror carne serve╚Öte ca aliment Cf arm. 2 (Pex) Bucat─â (mare) de carne. 3 Corpul mielului t─âiat, f─âr─â piele Si: le╚Ö.
but3 sn [At: T. PAPAHAGI, I. II, 70 / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) G─âleat─â f─âcut─â dintr-un lemn scobit, ├«n care se p─âstreaz─â f─âin─â, t─âr├ó╚Ťe, sare.
but4 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr but] 1 Fiecare dintre st├ólpii por╚Ťii ├«n jocul de rugbi. 2 (Rar) Poart─â la jocul de fotbal.
but5, ~─â a [At: LB / E: nct] (Reg) Butac.
bu╚Ť1 sm [At: B─éCESCU, P. / Pl: ~i / E: nct] (Ban; Trs) Zgl─âvoac─â.
bu╚Ť2 sm [At: LIUBA-IANA, M. 114 / Pl: ? / E: nct] C├óine ciob─ânesc cu bot alb-g─âlbui.
BUT1 s. n. (Reg.; ├«n loc. prep.) ├Än butul (cuiva) = ├«n ciuda, ├«n pofida (cuiva). ÔÇô Et. nec.
BUT2, buturi, s. n. Bucat─â (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumeg─âtoare, a c─âror carne serve╚Öte ca aliment. ÔÇô Din tc. but.
BUT3, buturi, s. n. Fiecare dintre st├ólpii por╚Ťii ├«n jocul de rugbi. ÔÖŽ (Rar) Poart─â la jocul de fotbal. ÔÇô Din fr. but.
BUT1 s. n. (Reg.; ├«n loc. prep.) ├Än butul (cuiva) = ├«n ciuda, ├«n pofida (cuiva). ÔÇô Et. nec.
BUT2, buturi, s. n. Bucat─â (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumeg─âtoare, a c─âror carne serve╚Öte ca aliment. ÔÇô Din tc. but.
BUT3, buturi, s. n. Fiecare dintre st├ólpii por╚Ťii ├«n jocul de rugbi. ÔÖŽ (Rar) Poart─â la jocul de fotbal. ÔÇô Din fr. but.
BUT1 s. n. (Transilv., Maram., Ban., ├«n expr.) ├Än butul (cuiva) = ├«n ciuda, ├«n pizma, ├«n pofida (cuiva). Voi trimite Rosmarin ╚Öi pan─â verde, ├Än butul la dou─â fete; Rosmarin ╚Öi dou─â flori, In butul la doi feciori. MARIAN, O. I 34. Ar face r─âu ╚Öi f─âr─âdelegi, ├«n butul tuturor oamenilor. ╚ÜICHINDEAL, F. 358. Doamn─â m├«ndr─â ╚śi aleas─â, Eu nu c├«nt ├«n butul t─âu, Ci horesc d-aleanul meu. TEODORESCU, P. P. 84.
BUT2, buturi, s. n. Ciozvîrtă de carne; coapsa de dinapoi a animalului, împreună cu tot piciorul. Cete de cîini hîrbari stăteau dinaintea ușilor, privind cu rîvnă buturile de carne ce spînzurau în cîrlige. DUNĂREANU, N. 23.
BUT1 s. n. (Reg., în expr.) În butul (cuiva) = în ciuda, în pofida (cuiva).
BUT2, buturi, s. n. Bucat─â (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumeg─âtoare, a c─âror carne serve╚Öte ca aliment. ÔÇô Tc. but.
but s. n., pl. b├║turi
bútul (în ~) (reg.) loc. prep.
but (bucat─â de carne, poart─â la jocuri sportive) s. n., pl. b├║turi
în bútul loc. prep.
BUT s. (ANAT.) coaps─â. (~ la animalele rumeg─âtoare.)
BUT s. (SPORT) ╚Ťint─â. (~ la jocul de rugbi.)
BUT s. v. poart─â.
BUT s.n. St├ólpul de ╚Ťint─â la rugbi. ÔÖŽ (Rar) Poart─â (la fotbal). [Pl. -uri. / < fr. but].
BUT s. n. fiecare dintre st├ólpii de ╚Ťint─â la rugbi; poart─â la fotbal. (< fr. but)
but (b├║turi), s. n. ÔÇô Numai ├«n expresia ├«n butul cuiva = ├«n ciuda cuiva. Sl., dar lipse╚Öte veriga de leg─âtur─â imediat─â; cf. pol. buta ÔÇ×orgoliuÔÇŁ, sb., cr. bu─Źiti se ÔÇ×a turbaÔÇŁ, pe care Cihac, II, 36, ├«l citeaz─â ca surs─â direct─â a rom. ├Änv.
but (b├║turi), s. n. ÔÇô Coaps─â. ÔÇô Var. butur. Mr. bute, megl. buti. Tc. but (╚śeineanu, II, 64; Ronzevalle 51), cf. ngr. ╬╝¤Ç╬┐߯╗¤ä(╬╣), alb., bg. but (Meyer 55). DAR admite acest etimon; totu╚Öi Pu╚Öcariu, Lr., 105, se g├«nde╚Öte la mag. bu, acuzativ b├║t; aceast─â ultim─â ipotez─â nu este posibil─â, datorit─â prezen╚Ťei cuv├«ntului ├«n dialecte.
BUT1 ~uri n. 1) Coaps─â de dinapoi a unui animal rumeg─âtor (sacrificat). 2) Bucat─â (mare) de carne din aceast─â parte a corpului, folosit─â ca aliment. /<turc. but
BUT2 ~uri n. St├ólp de ╚Ťint─â de pe terenul de rugbi. /<fr. but
but n. coaps─â de berbece sau de cal. [Turc. BUT].
but n. Tr. ciudă, necaz: ce horești așa cu jele în butul dragostii mele? POP. [Origină necunoscută].
1) but n., pl. ur─ş (turc. but, de unde ╚Öi ngr. b├║ti, alb. bg. s├«rb. but, but, ╚Öold ├«n m─âcel─ârie). Cp. cu bont 2. ╚śold, coaps─â (├«n m─âcel─ârie ╚Öi buc─ât─ârie). ÔÇô ├Än Munt. ╚Öi b├║ture m., pl. butur─ş, ca fluture, -ur─ş ╚Ö.a. (dup─â Dic. Alt. germ. 30, d. gep. buttilo). V. arm.
2) but n., pl. inuz. ur─ş (rut. b├║ta, mare m├«ndrie). Trans. Maram. ├Ä butu cu─şva, ├«n c─şuda lu─ş, spre necazu lu─ş.
BUT s. (ANAT.) coaps─â. (~ la animalele rumeg─âtoare.)
BUT s. (SPORT) ╚Ťint─â. (~ la jocul de rugbi.)
but s. v. POART─é.
but, buturi, s.n. ÔÇô (reg.) ├Änd─âr─âtnicie, ├«mpotrivire, necaz, poar─â (Bud, 1908). ├Än expr. ├«n butul cuiva = ├«n ciud─â: ÔÇ×De-ai luat ├«n butul meu / Nu-╚Ťi ajute Dumnez─âuÔÇŁ (B├órlea, 1924: 78); ÔÇ×C─â i-oi duce dou─â flori / ╚ś-oi faÔÇÖ but la doi fecioriÔÇŁ (Lenghel, 1979: 152). ÔÇô Et. nec. (MDA, NDU).
but, -uri, s.n. ÔÇô ├Änd─âr─âtnicie, ├«mpotrivire, necaz, poar─â (Bud 1908). ├Än expr. ├«n butul cuiva = ├«n ciud─â: ÔÇ×De-ai luat ├«n butul meu / Nu-╚Ťi ajute Dumnez─âuÔÇŁ (B├órlea 1924: 78): ÔÇ×C─â i-oi duce dou─â flori / ╚ś-oi fa but la doi fecioriÔÇŁ (Lenghel 1979: 152). ÔÇô Et. nec. (MDA, NDU).
BUT cf. subst. bat 1┬░ ÔÇ×sup─ârareÔÇŁ, bat 2┬░ ÔÇ×ciosv├«rt─âÔÇŁ; 3┬░ ung. buta ÔÇ×prostÔÇŁ; 4┬░ srb.-cr. Buta < Budimir (Dr─âg); 5┬░ coinciden╚Ť─â, dac. Butus (An C III). 1. But b. (16 B III 180); ÔÇô cel B─âtr├«n (17 A IV 246); Buta, fam. buc.; But/escu; -e╚Öti s. (C ╚śtef); -eni, -easa ss. 2. Butul (Ard II 178). 3. Butulea fam. (╚śez). 4. Butulig─â (Nif). 4. But─â b. (16 B V 77; Isp III2; Sur V), etc. 5. Buta b., 1222 (Dr─âg; 16 B III 326; Sd XXII 357; (Dm; 17 B II 224, 329); ÔÇô din Urla╚Ťi (BCI V 206), etc. 6. B├║ta╚Ö, fam. (Ploie╚Öti). 7. Butiman t. 8. B├║to╚Ö, Gh. (Isp III1).

But dex online | sinonim

But definitie

Intrare: but
but substantiv neutru
Intrare: But
But
Intrare: bu╚Ť
bu╚Ť