bust definitie

2 intrări

20 definiții pentru bust

bust1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr buste] 1 Parte a corpului omenesc între gât și talie. 2 Sculptură sau pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc.
bust2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: eg bust] Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane înaintea decolării.
bușteán sm [At: GORJAN, H. II, 205 / V: boș~, (Mol) ~tihán / Pl: ~eni / E: nct] 1 Partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere Si: buturugă. 2 Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi Si: bilă1, bârnă. 3 (Pfm; îe) A dormi (sau a fi, a sta, a rămâne etc. mort) (ca un) ~ (negru) A dormi neclintit Cf butuc, tun. 4 (Pfm; îe) A ajunge să bată ~ ii A deveni orb. 5 (Pfm; îe) A lămuri (pe cineva) ~ A explica un lucru cuiva, așa încât să nu înțeleagă nimic. 6 (Pfm; îe) A fi lămurit (de cineva) ~ A nu înțelege nimic din explicațiile cuiva. 7 (În basme, cu înțeles neprecizat; îc) ~ul-ielelor, ~ ul-zânelor Bradul zânelor. 8 (La roată) Butuc.
BUST1, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau (impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. – Din fr. buste.
BUST2 s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust.
BUST1, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau (impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. – Din fr. buste.
BUST2 s. n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. – Din engl. bust.
BUST, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc (împreună cu capul). Le făgăduise însă că le va trimite fotografia bust. BASSARABESCU, V. 11. 2. Sculptură sau (impropriu) pictură, reprezentînd partea superioară a corpului omenesc (inclusiv capul), mai ales fără brațe. Dintre toate busturile care mai sînt în grădina Ateneului, numai bustul lui Eminescu îl face să se oprească în loc mai mult. SP. POPESCU, M. G. 68. Era aninat într-un cui bustul, în mărime naturală, al unui copil. EMINESCU, N. 38.
BUST, busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau (impr.) pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. – Fr. buste.
bust s. n., pl. bústuri
bust (parte a corpului, dispozitiv) s. n., pl. bústuri
BUST1 s.n. Partea de sus a corpului omenesc. ♦ Sculptură, pictură care reprezintă partea de sus a corpului omenesc. [Cf. fr. buste, it. busto].
BUST2 s.n. Dispozitiv pentru majorarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. [< engl. bust].
BUST1 s. n. 1. partea de sus a corpului omenesc. 2. sculptură, pictură care o reprezintă. (< fr. buste)
BUST2 s. n. dispozitiv pentru creșterea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. (< engl. bust)
BUST ~uri n. 1) Partea superioară a corpului omenesc, de la cap până la brâu. 2) Sculptură care reprezintă această parte a corpului omenesc. /<fr. buste, it. busto
bust n. 1. partea superioară a corpului omenesc; 2. operă de pictură sau de sculptură care reprezintă capul și pieptul unei persoane.
buștean m. 1. butuc, trunchiu de lemn fără crăci; 2. bucată de lemn gros; 3. fig. om lipsit de pricepere și de simțire: ce stai ca un buștean? 4. (în unele părți) butuc de roată. [Dintr’un primitiv bușt, înrudit cu but (v. butuc); varianta Mold. buștihan corespunde formal lui burdăhan]. ║ adv. ca un buștean de țeapăn: a adormit buștean.
*bust n., pl. urĭ (fr. buste, d. it. busto, care vine d. lat. bustum, loc de ars morțiĭ, monument funerar). Parte de sus a corpuluĭ omenesc (capu și peptu). Pictură, fotografie orĭ sculptură care reprezintă această parte.
BUST a) dispozitiv pentru mărire de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea decolării; b) sistem de corecție altimetrică a presiunii la admisie.

bust dex

Intrare: bust
bust substantiv neutru
Intrare: bușt
bușt