busnát, ~ă a [At: COSTINESCU / V: brus~ / Pl: ~ați, ĕ / E: nct] (Îrg) Bucălat.

BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.

BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Regional) Bucălat. A plăsmuit luna în chip de femeie busnată, durdulie. HOGAȘ, DR. II 54.

BUSNÁT, -Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat.

busnát (reg.) adj. m., pl. busnáți; f. busnátă, pl. busnáte

busnát adj. m., pl. busnáți; f. sg. busnátă, pl. busnáte

busnát, brusnát și (vechĭ) bosnat, -ă adj. (probabil slav. Cp. cu îmbufnat). Est. Bucălat, dolofan, ca bufnița: față busnată, busnat la față.