burzuluiálă sf [At: DEX / P: ~lu-ia~ / Pl: ~ieli / E: burzului + -ală] (Pop) Mânie. 2 (Înv) Răscoală.

BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a (se) burzului; răzvrătire. ♦ Supărare, enervare, mânie. ♦ (Înv.) Răscoală. – Burzului + suf. -eală.

BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a (se) burzului; răzvrătire. ♦ Supărare, enervare, mânie. ♦ (Înv.) Răscoală. – Burzului + suf. -eală.

BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a se burzului. 1. Mînie, supărare, enervare. După ce i-a trecut burzuluiala, s-au împăcat. 2. (Învechit) Răzmeriță, răscoală.

BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a (se) burzului. ♦ Supărare, enervare. ♦ (Înv. și arh.) Răscoală.

burzuluiálă s. f., g.-d. art. burzuluiélii; pl. burzuluiéli

burzuluiálă s. f., g.-d. art. burzuluiélii; pl. burzuluiéli

BURZULUIÁLĂ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă, supărare.

burzuluială s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. SUPĂRARE.