buruienos definitie

12 definiții pentru buruienos

buruienos, ~oa a [At: I. IONESCU, M. 345 / Pl: ~oși, ~oase / E: buruiană + -os1] Care este plin de buruieni.
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un teren) Favorabil dezvoltării buruienilor, năpădit de buruieni. Pămîntul, fiind buruienos, cultivatorii prășesc de două ori și tot rămîn buruieni nestîrpite. I. IONESCU, M. 345.
BURUIENÓS, -OÁSĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; favorabil creșterii buruienilor. – Din buruieni (pl. lui buruiană) + suf. -os.
buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. buruienoásă, pl. buruienoáse
buruienós adj. m., pl. buruienóși; f. sg. buruienoásă, pl. buruienoáse
Buruienos ≠ curat
BURUIENÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre terenuri) Care este năpădit de buruieni; cu (multe) buruieni. /buruiană + suf. ~os
buruienos a. plin de buruieni sau bălării: ard movili buruienoase scoțând fumuri cenușii AL.
buruĭenós, -oásă adj. (d. buruĭană). Plin de buruĭene. Fig. Neplivit, incult. Adv. a vorbi buruĭenos.
buruienos, -oasă, buruienoși, -oase adj. (d. limbaj, cuvinte) trivial, obscen.

buruienos dex

Intrare: buruienos
buruienos adjectiv