burtícă sf [At: DA / Pl: ~ici / E: burtă + -ică] (Pop) 1-2 (Șhp) Burtă (1) mică Si: burticică.

BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Burtă + suf. -ică.

BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Burtă + suf. -ică.

BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. Celălalt... legăna pe niște picioare subțiri, arcuite în afară, o burtică ascuțită. M. I. CARAGIALE, C. 45.

BURTÍCĂ, burtici, s. f. Burticică. – Din burtă + suf. -ică.

burtícă s. f., g.-d. art. burtícii; pl. burtíci

burtícă s. f., g.-d. art. burtícii; pl. burtíci

BURTÍCĂ s. burticică, pântecel, pântecuț.

BURTICĂ s. burticică, pîntecel, pîntecuț.