burtea definitie

9 definiții pentru burtea

burteá sm vz burte
BÚRTEA s. m. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.
BÚRTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.
BÚRTEA s. m. sg. Poreclă dată unui om burtos. Auzi, burteo! zise el lui Alexe. D. ZAMF1RESCU, la TDRG. – Formă gramaticală: voc. burteo.
BÚRTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Din burtă + suf. -ea.
búrtea s. m., g.-d. lui búrtea
búrtea s. m.
BÚRTEA m. invar. fam. Poreclă dată unei persoane grase, cu burtă mare. /burtă + suf. ~ea
búrtea m. fără pl., gen. al luĭ (d. burtă). Iron. Foltea, om pîntecos.

burtea dex

Intrare: burtea
burtea substantiv masculin