burtăverzíme sf [At: DA / E: burtăverde + -ime] (Înv; im) 1 Burghezie. 2 Negustorime.

BURTĂVERZÍME s. f. (Depr.) Burghezie; negustorime. – Burtăverde + suf. -ime.

BURTĂVERZÍME s. f. (Depr.) Burghezie; negustorime. – Burtăverde + suf. -ime.

BURTĂVERZÍME s. f. (Depreciativ) Burghezie; (mai demult) negustorime. Mahalaua mai are și altă însemnătate: dintr-însa iese burtăverzimea îmbogățită, burghezimea noastră națională. GHEREA, ST. CR. I 334. Iată se strînge burtăverzimea, negustorii de vite și de fel de fel de rente, groși in pîntece și mai groși la pungă, se strîng să admire producțitmi de artă, pe care ei le înțeleg tot atît, cît înțelegea măgarul din fabulă cîntecul privighetoarei. GHEREA, ST. CR. I 232.

BURTĂVERZÍME s. f. (Depr.) Burghezie; negustorime. – Din burtăverde + suf. -ime.

burtăverzíme s. f., g.-d. art. burtăverzímii

burtăverzíme s. f., g.-d. art. burtăverzímii

burtăverzime f. (ironic) burghezime.

burtă-verzíme f. Iron. Colectivitatea celor numițĭ burtă-verde (burghezie).