bursucare definitie

2 intrări

11 definiții pentru bursucare

bursucá vr [At: ȘINCAI, HR. 200/26 / V: bursurcá / Pzi: ~ uchéz / E: bursuc + -a] (Pfm) 1 A se îmbufna. 2 A se înfuria.
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.
BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.
BURSUCÁ, bursuc, vb. I. Refl. (Transilv.) A se burzului. Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai ca un urs. RETEGANUL, P. V 83. Pentr-o mîndră cît o nucă, Toți feciorii se bursucă; Pentru-o fată cît o ceapă, Stau feciorii să se bată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 434.
BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.
!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă
bursucá vb., ind. prez. 1 sg. bursúc, 3 sg. și pl. bursúcă
bursucà v. a se umfla în pene, a se bozumfla.
2) bursúc (mă), a -á v. refl. (d. bursuc 1). Fam. Mă zbîrlesc, mă burzuluĭesc, mă înfuriĭ.
bursucá, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR, 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk).
bursucá, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk) + -a.

bursucare dex

Intrare: bursuca
bursuca verb grupa I conjugarea I
Intrare: bursucare
bursucare infinitiv lung