Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru bursucă

bursucá vr [At: ȘINCAI, HR. 200/26 / V: bursurcá / Pzi: ~ uchéz / E: bursuc + -a] (Pfm) 1 A se îmbufna. 2 A se înfuria.
bursúcă sf [At: DA / Pl: ? / E: bursuc] 1 Femela bursucului (1). 2 (Reg) Plantă mică, păroasă, cu flori violete, în fonnă de spic (Barbisia alpina).
BURSUCÁ, bursúc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.
BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violet-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.
BURSUCÁ, bursuc, vb. I. Refl. (Transilv.) A se burzului. Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai ca un urs. RETEGANUL, P. V 83. Pentr-o mîndră cît o nucă, Toți feciorii se bursucă; Pentru-o fată cît o ceapă, Stau feciorii să se bată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 434.
BURSUCÁ, bursúc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închise, așezate în formă de spic la vârful tulpinii (Bartsia alpina). – Din bursuc.
!bursucá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursúcă
bursúcă (plantă) s. f., g.-d. art. bursúcei; pl. bursúce
bursucá vb., ind. prez. 1 sg. bursúc, 3 sg. și pl. bursúcă
bursúcă (plantă) s. f., g.-d. art. bursúcei; pl. bursúce
BURSÚCĂ ~ce f. Plantă erbacee de înălțime mică, cu flori de culoare violet-închisă, dispuse în spic la vârful tulpinii, și cu fructe capsule. /Din bursuc
bursucà v. a se umfla în pene, a se bozumfla.
bursucă f. 1. femeiușca bursucului; 2. mică plantă cu frunzele obtuz dințate pe margine și corola păroasă (Bartsia alpina).
2) bursúc (mă), a -á v. refl. (d. bursuc 1). Fam. Mă zbîrlesc, mă burzuluĭesc, mă înfuriĭ.
bursucá, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR, 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk).
bursucá, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk) + -a.
BURSÚCĂ (< bursuc) s. f. Mică plantă erbacee (5-15 cm) din familia scrofulariaceelor, cu flori violet-închis, dispuse în spic, și fructe capsule, răspîndită în regiunea alpină și subalpină (Bartsia alpina).

Bursucă dex online | sinonim

Bursucă definitie

Intrare: bursucă
bursucă substantiv feminin
Intrare: bursuca
bursuca verb grupa I conjugarea I