Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru burnițos

BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițași, -oase, adj. Cu burniță, umed din cauza burniței; ploios. Așa a fost. să fie, În zi de toamnă burnițoasă, cenușie. CAMIL PETRESCU, V. 34.
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. Cu burniță; umed din cauza burniței. – Din burniță + suf. -os.
burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse
burnițós adj. m., pl. burnițóși; f. sg. burnițoásă, pl. burnițoáse
BURNIȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre timp) Care se caracterizează prin burniță (de lungă durată). /burniță + suf. ~os

burnițos definitie

burnițos dex

Intrare: burnițos
burnițos adjectiv