burnițá vi [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pzi: ~ țează / E: burniță] A bura1.

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a bura, a cerne, a țîrîi. Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. Norii posomoriți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

burnițá vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

BURNIȚÁ vb. v. bura.

A BURNIȚÁ pers. 3 ~eáză intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță

burnițà v. a bura.

burnițeáză v. tr. (d. burniță). Vest. Burează.

BURNIȚA vb. a bura, a țîrcîi, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)