burniță definitie

2 intrări

24 definiții pentru burniță

burnițá vi [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pzi: ~ țează / E: burniță] A bura1.
búrniță sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) bar~, bâr~ / Pl: ~e / E: bură2 + -niță] Bură2 (1).
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a bura, a cerne, a țîrîi. Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. Norii posomoriți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. (Uneori determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă; bură. S-a lăsat un frig și-o ceață amestecată cu burniță rece. GALAN, Z. R. 73. A fost început de trei zile o burniță, măruntă cît vîrful acului, deasă, incit nu se mai vedea nimic. CAMILAR, TEM. 370. Începe ca să pice o burniță de ploaie. MACEDONSKI, O. I 44.
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Bură. – Din bură.
burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză
búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe
burnițá vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză
búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe
BURNIȚÁ vb. v. bura.
BÚRNIȚĂ s. (MET.) bură, burnițeală, țârcâială, țârâială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)
A BURNIȚÁ pers. 3 ~eáză intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță
BÚRNIȚĂ ~e f. Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; bură. /Din bură
burnă (burniță) f. V. bură.
burnițà v. a bura.
búrniță f., pl. e (bg. burniĭ, sîrb. buran, furtunos. V. búră). Vest. Rar est. Bură saŭ ploaĭe liniștită: crengile grele de burniță (CL. 1924, 187). – Și la Sadov. (VR. 1911, 3, 341) = „burhaĭ”.
burnițeáză v. tr. (d. burniță). Vest. Burează.
BURNIȚA vb. a bura, a țîrcîi, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)
BURNIȚĂ s. (MET.) bură, burnițeală, țîrcîială, țîrîială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)

burniță dex

Intrare: burniță
burniță substantiv feminin
Intrare: burnița
burnița verb grupa I conjugarea a II-a