burlan definitie

17 definiții pentru burlan

burlán sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 56 / Pl: ~e / E: nct] 1 Tub de fontă, ceramică sau beton folosit în canalizare. 2 Țeavă prin care se scurge apa de pe acoperișurile caselor. 3 Jgheab de lemn sau de tablă prin care se scurge apa din izvoare sau din cișmele. 4 Coloană cilindrică din tablă sau ceramică prin care se elimină fumul din sobă Cf coș, horn.
BURLÁN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. ♦ Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Cf. tc. boru.
BURLÁN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. ♦ Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Cf. tc. boru.
BURLÁN, burlane, s. n. 1. Tub (gros) de tinichea, prin care se scurge apa din jgheaburile streșinii; uluc. Cum se zărea de ziuă, se lipea de zid, lîngă burlan, își potrivea pălăria jos, prindea să cînte, ca mina întinsă. CAMILAR, N. II 135. 2. Tub cilindric de tinichea (la sobele de metal) sau coloană cilindrică de olane (la sobele de teracotă sau de zid), prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. Lemnele se stinseră, flacăra fugi afară prin burlan. CAMILAR, N. II 157. 3. Tub de beton, de fontă, de olane etc. din care se fac canaluri, utilaje pentru exploatarea minieră etc. 4. Scoc (de lemn, de tinichea etc.) prin care curge apa dintr-un izvor sau dintr-o cișmea; jgheab, uluc.
BURLÁN, burlane, s. n. 1. Tub de tinichea prin care se scurge apa din streșini; uluc. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. 2. Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. 3. Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canaluri, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Comp. tc. buru „țeavă”.
burlán s. n., pl. burláne
burlán s. n., pl. burláne
BURLÁN s. (înv. și reg.) sulinar, (reg.) urloi, (Transilv.) cetârnă, (Olt., Ban. și Transilv.) dudă. (~ pentru apa de ploaie.)
BURLÁN s. v. jgheab, lăptoc, scoc, uluc.
burlán (burláne), s. n.1. Tub, conductă, jgheab. – 2. (Arg.) Pantaloni. Origine obscură. Pare var. de la gîrlan, cu schimbarea inițialei ca la gîtlan-bîtlan. – Der. burloi, s. n. (canal de scurgere).
BURLÁN ~e n. 1) Tub de tinichea, prin care se scurge apa de ploaie de pe acoperișurile caselor. 2) Tub (de tinichea sau de olane) prin care trece fumul din sobă spre coș. 3) rar Țeavă prin care se scurge apa dintr-un izvor; șipot; țurloi. 4) Tub din materiale de mare rezistență (oțel, fontă, beton) care se introduce în găurile sondelor pentru susținerea pereților acestora. /cf. turc. buru
burlan n. țeavă de scurs apă. [V. burluiu].
burlán n., pl. e (var. din burluĭ). Tub gros p. apă, fum ș.a. V. urlă.
burlan s. v. JGHEAB. LĂPTOC. SCOC. ULUC.
BURLAN s. (înv. și reg.) sulinar, (reg.) urloi, (Transilv.) cetîrnă, (Olt., Ban. si Transilv.) dudă. (~ pentru apa de ploaie.)
BURLAN s. n. 1. Tub cu pereți subțiri și secțiunea cilindrică sau dreptunghiulară, din fontă, tablă galvanizată, bazalt, azbociment etc., care servește la conducerea apelor de la jgheaburile acoperișului la pămînt. 2. (Ind. Extr.) B. de aeraj = tub de tablă lung de 2-4 m și cu diametrul de peste 30 cm, care face parte din conducta de aeraj a lucrărilor miniere. B. de foraj = fiecare dintre tuburile de oțel care formează coloana pentru tubarea găurilor de sondă. 3. Tub cilindric de tablă sau de olane prin care trece fumul din sobă în coș.
a avea burlanul acordeon expr. a avea pantalonii șifonați

burlan dex

Intrare: burlan
burlan substantiv neutru