burlac definitie

15 definiții pentru burlac

burlac2 sn [At: VAIDA / Pl: ? / E: net] (Reg) 1 Butoi. 2 Conținutul unui burlac2 (1).
burlác1 [At: MARIAN, NU. 4 / V: ~ág / Pl: ~aci / E: nct] 1-2 sm, a (Bărbat) necăsătorit. 3-4 sm, a (Reg) (Bărbat) văduv.
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.
BURLÁC, burlaci, s. m. Bărbat necăsătorit; becher, celibatar, holtei, flăcău tomnatic. Dumneata ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați? PAS, Z. I 96. ◊ (Adjectival) Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. Las’să beau, că n-am muiere... Lasă-mă să beau revac, Că sînt voinicel burlac. TEODOIESCU, P. P. 330.
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, becher. – Rus, ucr. burlak.
burlác s. m., pl. burláci
burlác s. m., pl. burláci
BURLÁC s., adj. v. celibatar.
Burlac ≠ familist
burlác (burláci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac).
BURLÁC ~ci m. Bărbat adult necăsătorit; celibatar; holtei. /<rus., ucr. burlak
burlac m. Mold. flăcău, neînsurat, becher. [Rus. BURLAKŬ, muncitor cu ziua].
burlác m. (rut. rus. burlák, lucrător cu ziŭa la corăbiile de pe Volga, haimana). Celibatar, holteĭ.
BURLAC s., adj. cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău.

burlac dex

Intrare: burlac
burlac substantiv masculin