Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru burlăcie

burlăcíe sf [At: CREANGĂ, P. 142 / Pl: ~ii / E: burlac + -ie] (Pfm) 1 Starea de burlac1 (1) Si: (rar) holteie. 2 Viață de burlac1 (1) Si: (rar) burlăcărit, holteie. 3 Văduvie.
BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; holteie. – Burlac + suf. -ie.
BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; holteie. – Burlac + suf. -ie.
BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; celibat, holteiie. Flăcăul începe și el a se trece, mergînd tot înainte cu burlăcia, și însurătoarea rămînea baltă. CREANGĂ, P. 142.
BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac. – Din burlac + suf. -ie.
burlăcíe s. f., art. burlăcía, g.-d. burlăcíi, art. burlăcíei
burlăcíe s. f., art. burlăcía, g.-d. burlăcíi, art. burlăcíei
BURLĂCÍE s. v. celibat.
BURLĂCÍE f. 1) Viață de burlac. 2) Stare socială de burlac. 3) Perioadă de timp cât un bărbat este burlac; holteie. [Art. burlăcia; G.-D. burlăciei; Sil. -ci-e] /burlac + suf. ~ie
burlăcie f. Mold. starea burlacului: cu burlăcia și însurătoarea rămânea baltă CR.
burlăcíe f. (d. burlac). Celibat, starea de burlac.
BURLĂCIE s. celibat, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie. (~ lui a durat mult.)

burlăcie definitie

burlăcie dex

Intrare: burlăcie
burlăcie substantiv feminin