buriu definitie

2 intrări

11 definiții pentru buriu

buríu sn [At: LIUBA – IANA, M. 99 / Pl: ~ie, ~ ii / E: bg бypижъ] 1 (Îrg) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează băutura sau oțetul. 2 (Pop; îe) A lega pe cineva ~ A lega cobză pe cineva, în poziție ghemuită.
BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.
BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.
BURÍU, burie, s. n. Butoi (de aproximativ 125 litri) în care se păstrează de obicei țuică. Cumpără un buriu cu 12 vedre de rachiu. I. IONESCU, P. 156.
BURÍU, burie, s. n. Butoi în care se păstrează de obicei țuica.
buríu (înv., reg.) s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele
buríu s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele
buríu (buríe), s. n. – Butoiaș, bute. Bg. burijă (Cihac, II, 35) sau tc. buri (Șeineanu, II, 64), cf. alb. buril, sb. bure.
buriu n. butoiaș de ținut rachiu sau oțet (20-40 vedre). [Turc. BURY].
buríŭ n., pl. e (bg. sîrb. buriĭa, mare butoĭ, bure, butoĭaș, d. turc. bury, tub, care vine d. ven. boria, buriŭ). Munt. Balercă maĭ mare, butoĭ mijlociŭ: Vin și rachiŭ tot într’un buriŭ (ghicitoarea ouluĭ).
Bur/ilă, -ița, -iu v. Bur 11 – 13.

buriu dex

Intrare: buriu
buriu substantiv neutru
Intrare: Buriu
Buriu