Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru buricar

buricár sn [At: ȘEZ. VIII, 88 / Pl: ~e / E: buric + -ar] (Reg) Cuțit (stricat) cu care tăia moașa buricul (1) nou-născuților.
buricár n., pl. e (d. buric, fiindcă moașele taĭe buricu c’un foarfece tocit). Nord. Bulicher.

Buricar dex online | sinonim

Buricar definitie

Intrare: buricar
buricar