Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru burgrav

burgráv sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr burgrave] 1 Comandantul militar al unei cetăți din Germania Evului Mediu. 2 Funcția de burgrav (1).
BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în Evul Mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave.
BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în evul mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave.
burgráv s. m., pl. burgrávi
burgráv s. m., pl. burgrávi
BURGRÁV s.m. (Ist.) Nume dat comandantului unei fortărețe sau al unui oraș în Germania evului mediu. [< fr. burgrave, cf. germ. Burg – târg, Graf – conte].
BURGRÁV s. m. comandant al unui burg în Germania evului mediu. (< fr. bourgrave)
*burgráv m. (fr. burgrave, d. germ. burggraf, din burg, oraș, și graf, conte. V. pîrcălab). Comandant al unuĭ oraș orĭ unuĭ fort în Germania în evu mediŭ.

burgrav definitie

burgrav dex

Intrare: burgrav
burgrav substantiv masculin