burfuire definitie

2 intrări

5 definiții pentru burfuire

burfui vt [At: DAME, T. / Pzi: ~ uesc / E: ns cf borhăi, borfăi] (Reg) A face prima prașilă a porumbului.
BURFUÍ, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.
burfuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 să burfuiáscă
burfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiésc, imperf. 3 sg. burfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. burfuiáscă
BURFUÍRE, burfuiri, s. f. v. BURFUI. – [DLRM]

burfuire dex

Intrare: burfui
burfui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: burfuire
burfuire