buretiéră sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: burete + -ieră] Cutiuță cu un burete ud.

BURETIÉRĂ, buretiere, s. f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră.

BURETIÉRĂ, buretiere, s. f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră.

*buretiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. buretiérei; pl. buretiére

buretiéră s. f., pl. buretiére

BURETIÉRĂ s.f. Obiect mic cu un burete în interior, care servește la umezit timbrele înainte de a fi lipite. [Pron. -ti-e-. / et. incertă].

BURETIÉRĂ s. f. cutiuță cu burete care servește la umezit timbrele de lipit. (< burete + -ieră)

BURETIÉRĂ ~e f. Obiect mic având un burete (ud) în interior. [Sil. -ti-e-] /burete + suf. ~ieră