Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru burdu╚Öire

burdu╚Ö├ş [At: CARAGIALE, T. I, 44 / V: bor~, ~ uj├ş, ~ do╚Ö├ş / Pzi: ~ ╚Öesc / E: burdu╚Ö + -i] (Reg) 1 vt A umple ceva p├ón─â la refuz. 2 vt (Fig) A bate tare pe cineva. 3 vr A se umfla ca un burduf (1). 4 vr (D. fructele r─âscoapte) A se strica.
burdu╚Ö├şre sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: burdu╚Öi] (Reg) 1 Umplere p├ón─â la refuz Si: burdu╚Öeal─â (1). 2 B─âtaie zdrav─ân─â Si: burdu╚Öeal─â (2). 3 Umflare p├ón─â la refuz Si: burdu╚Öeal─â (3). 4 (Reg) Stricare a fructelor r─âscoapte Si: burdu╚Öeal─â (4).
BURDU╚ś├Ź, burdu╚Öesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a ├«ndesa, a ticsi. ÔÖŽ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pere╚Ťi, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se co╚Öcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdrav─ân pe cineva. ÔÇô Din burdu╚Ö.
BURDU╚ś├ŹRE, burdu╚Öiri, s. f. (Fam.) 1. Ac╚Ťiunea de a burdu╚Öi. 2. Deformare accidental─â a unui perete de tabl─â, cu formarea unei convexit─â╚Ťi. ÔÇô V. burdu╚Öi.
BURDU╚ś├Ź, burdu╚Öesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a ├«ndesa, a ticsi. ÔÖŽ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pere╚Ťi, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se co╚Öcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdrav─ân pe cineva. ÔÇô Din burdu╚Ö.
BURDU╚ś├ŹRE, burdu╚Öiri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a burdu╚Öi. 2. Deformare accidental─â a unui perete de tabl─â, cu formarea unei convexit─â╚Ťi. ÔÇô V. burdu╚Öi.
BURDU╚ś├Ź, burdu╚Öesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple (ceva) ca pe un burduf; a ├«ndesa, a ticsi. O s─â ne burdu╚Öim p├«ntecele cu pepeni, cu lubeni╚Ťe. STANCU, D. 256. Spor ╚Öi ├«mbel╚Öugare... s─â burdu╚Öi╚Ťi p─âm├«ntul de gr├«u. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Tranz. (Uneori determinat prin ┬ź├«n b─ât─âi┬╗) A bate zdrav─ân, a snopi, a st├«lci ├«n b─âtaie. Tot o va t├«rnui mam─â-sa acas─â ╚Öi tatÔÇÖsu tot o va burdu╚Öi. PAS, 7.I 123. Dac─â se b─âgau s─â-i potoleasc─â pe b─ât─âu╚Öi, se alegeau burdu╚Öi╚Ťi. PAS, L. I 77. ├Äi lu─â ├«n goan─â ╚Öi-i burdu╚Öi ├«n b─ât─âi, p├«n─â ce trecu Dun─ârea. ISPIRESCU, la TDRG. ÔÖŽ A tr├«nti (pe cineva) ├«mbr├«ncindu-l; a bu╚Öi. 3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pere╚Ťi, despre placajul mobilei etc.) A se umfla (de umezeal─â sau de usc─âciune); a se scoroji, a se co╚Öcovi. Tot peretele s-a burdu╚Öit. 4. Refl. (Despre nori ╚Öi ape) A se umfla (ca un burduf). Ici apa se scufund─â, bolborosind ca supt─â de gura unei viitori, colo se umfl─â, se burdu╚Öe╚Öte ╚Öi url─â, f─âc├«nd cl─âbuci. VLAHU╚Ü─é, O. A. 407.
BURDU╚ś├Ź, burdu╚Öesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf; a ├«ndesa, a ticsi. ÔÖŽ Refl. (Despre ape) A se umfla. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdrav─ân pe cineva. 3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pere╚Ťi, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se co╚Öcovi. ÔÇô Din burdu╚Ö.
burdu╚Ö├ş (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. burdu╚Ö├ęsc, imperf. 3 sg. burdu╚Öe├í; conj. prez. 3 s─â burdu╚Öe├ísc─â
burdu╚Ö├şre (fam.) s. f., g.-d. art. burdu╚Ö├şrii; pl. burdu╚Ö├şri
burdu╚Ö├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. burdu╚Ö├ęsc, imperf. 3 sg. burdu╚Öe├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. burdu╚Öe├ísc─â
burdu╚Ö├şre s. f., g.-d. art. burdu╚Ö├şrii; pl. burdu╚Ö├şri
BURDU╚ś├Ź vb. 1. v. ├«ngr─âm─âdi. 2. v. co╚Öcovi.
BURDU╚ś├Ź vb. v. snopi, st├ólci.
BURDU╚ś├ŹRE s. 1. v. ├«ngr─âm─âdire. 2. v. co╚Öcovire.
A BURDU╚ś├Ź ~├ęsc tranz. pop. 1) (lucruri) A v├ór├« cu for╚Ťa ├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns ca s─â ├«ncap─â mai mult; a ├«nghesui; a ├«ndesa; a ticsi. 2) (spa╚Ťii limitate) A umple p├ón─â la refuz; a ticsi. 3) A face s─â se burdu╚Öeasc─â. 4) fig. fam. (persoane) A snopi ├«n b─âtaie; a bate zdrav─ân. /Din ├«nv. burdu╚Ö (burduf)
A SE BURDU╚ś├Ź se ~├ę╚Öte intranz. 1) (despre tencuial─â sau varul de pe pere╚Ťi, despre placajul unei mobile etc.) A se desprinde (de pe o suprafa╚Ť─â) prin umflare; a se co╚Öcovi; a se co╚Öi; a se scoroji. 2) (despre ape) A-╚Öi ridica nivelul; a ie╚Öi din maluri; a se rev─ârsa; a irupe; a deborda. /Din ├«nv. burdu╚Ö (-burduf)
burdu╚Ö├Č v. 1. a umfla pe cineva ├«n b─ât─âi: m─â cam burdu╚Öise ├«n spate PANN; 2. a se umfla ╚Öi ├«ncovoia de usc─âciune sau de umezeal─â (de sc├ónduri); 3. a se muia foarte tare, a se face m─âl─âie╚Ť (de poame); 4. a se face g─âunos (de arbori). [Din burdu╚Ö = burduf (cf. burdu╚Öel): lit. a umfla ca un burduf].
burdu╚Ö├ęsc v. tr. (d. burduh, burduf). Unflu. Fig. Bat r─â┼ş, co╚Öesc, snopesc: l-a burdu╚Öit ├«n b─ât─â─ş. V. refl. M─â unflu. M─â ├«ndo─ş de usc─âc─şune: sc├«ndurile se burdu╚Öesc. M─â mo─ş, m─â cofle╚Öesc: perele sÔÇÖa┼ş burdu╚Öit. M─â fac g─âunos: copaci─ş se burdu╚Öesc.
burduși vb. v. SNOPI. STÎLCI.
BURDU╚śI vb. 1. a ghemui, a ├«ndesa, a ├«nghesui, a ├«ngr─âm─âdi, a ticsi, (rar) a tescui, (├«nv. ╚Öi pop.) a str├«mtora, (reg.) a buc╚Öi, (prin Transilv. ╚Öi Mold.) a bicsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. ╚Öi Transilv.) a des─âgi, (Mold.) a g─âvozdi, (fig.) a c─âptu╚Öi. (A ~ ├«n valiz─â toate cele necesare.) 2. a se coji, a se co╚Öcovi, a se scoroji, (pop. ╚Öi fam.) a se scof├«lci, (reg.) a se scochi╚Ťa. (Pere╚Ťii se ~.)
BURDU╚śIRE s. cojire, co╚Öcovire, scorojire, (pop. ╚Öi fam.) scof├«lcire. (~ peretelui.)

Burdușire dex online | sinonim

Burdușire definitie

Intrare: burduși
burduși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: burdușire
burdușire substantiv feminin