burdușel definitie

8 definiții pentru burdușel

burdușél sn [At: BIBLIA (1688), 269 / V: (reg) bord~, ~ ujél, (înv) bordușál / Pl: ~ei, ~ e / E: burduf + -el] 1-2 (Reg; șhp) Burduf (mic).
BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.
BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.
BURDUȘÉL, burdușei, s. m. Burduf mic. [Strungarul era] mărunt și împlinit ca un burdușei de brînză. ARDELEANU, D. 17. Se pomenește cu un... argat că-i aduce un burdușei cu brînză. ISPIRESCU, L. 209. Fulga, fur bătrîn... Mînca la carne de miel Și bea vin din burdușei. TEODORESCU, P. P. 515.
BURDUȘÉL, burdușele, s. n. Burduf mic. – Din burduș + suf. -el.
burdușél (pop.) s. n., pl. burdușéle
burdușél s. n., pl. burdușéle
burdușel n. burduf mic: un burdușel cu brânză.

burdușel dex

Intrare: burdușel
burdușel substantiv neutru