burdác sn vz bardac

BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac.

BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac.

BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Ulcior cu gura strâmtă și cu dop.

burdác (reg.) s. n., pl. burdáce

burdác s. n., pl. burdáce