4 definiții pentru buntuzi
buntuzi vt [At: VAIDA / V: (mgm) -tăzí / Pzi: ~ esc / E: mg *bontozui] (Mgm) 1-2 A buntuzui (1-2). buntuzí, buntuzésc, vb. IV (reg.) a desface, a risipi, a strica. buntuzí, buntuzesc, (buntuzui, bontozui), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A deranja (în Sat Șugatag și în satele rom. din dreapta Tisei). 2. A împrăștia. 3. (refl.) A se supăra, a se mâhni, a se întrista. În expr. a sta buntuzit = a sta supărat. „Când cu apa o sosit / Oile s-o buntuzât” (Lenghel, 1985: 212). – Din magh. bontzolni (DA cf. DER); din magh. *bontozni (MDA). buntuzí, buntuzesc, (buntuzui, bontozui), vb. tranz., refl. –
1. A deranja (în Sat Șugatag și în satele rom. din dreapta Tisei).
2. A împrăștia.
3. (refl.) A se supăra, a se mâhni, a se întrista. În expr. a sta buntuzit = a sta supărat. „Când cu apa o sosit / Oile s-o buntuzât” (Lenghel 1985: 212). – Din magh. bontzolni (DA cf. DER).
Buntuzi dex online | sinonim
Buntuzi definitie
Intrare: buntuzi
buntuzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a