9 definiții pentru buntaș
BUNTÁȘ, buntași,
s. m. (
Înv. și
reg.) Conspirator, rebel. –
Bunt +
suf. -aș.
BUNTÁȘ, buntași,
s. m. (
Înv. și
reg.) Conspirator, rebel. –
Bunt +
suf. -aș.
BUNTÁȘ, buntași,
s. m. (
Mold., învechit) Buntușnic. Complotiști... buntași care au de gînd să deie foc tîrgului în astă-noapte! ALECSANDRI, T. I 70.
BUNTÁȘ, buntași,
s. m. (
Înv. și
reg.) Buntușnic. – Din
bunt +
suf. -aș.
buntáș (
înv.,
reg.)
s. m.,
pl. buntáși
buntáș s. m., pl. buntáși buntaș m. rebel: buntași cari au de gând să dea foc târgului AL.
buntaș și
bo- m. (d. bunt). Vechĭ. Rebel, insurgent.
Buntaș dex online | sinonim
Buntaș definitie
Intrare: buntaș
buntaș substantiv masculin