buntaș definitie

9 definiții pentru buntaș

buntáș sm vz bontaș
BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.
BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.
BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Mold., învechit) Buntușnic. Complotiști... buntași care au de gînd să deie foc tîrgului în astă-noapte! ALECSANDRI, T. I 70.
BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Buntușnic. – Din bunt + suf. -aș.
buntáș (înv., reg.) s. m., pl. buntáși
buntáș s. m., pl. buntáși
buntaș m. rebel: buntași cari au de gând să dea foc târgului AL.
buntaș și bo- m. (d. bunt). Vechĭ. Rebel, insurgent.

buntaș dex

Intrare: buntaș
buntaș substantiv masculin