Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru buniță

buníță sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~țe / E: bun + -iță] 1-4 (Fam; șhp) Bunicuță (1-4).
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. (Pop.) Bunică. – Bună + suf. -iță.
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. Bunică. – Bună + suf. -iță.
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. Bunică.
BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. Bunică. – Din bună + suf. -iță.
buníță (pop.) s. f., g.-d. art. buníței; pl. buníțe
buníță s. f., g.-d. art. buníței; pl. buníțe

Buniță dex online | sinonim

Buniță definitie

Intrare: buniță
buniță substantiv feminin
Creare CV Creare CV