bunget definitie

14 definiții pentru bunget

búget1 sn vz bunget
bungét sn [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. I, 245 / V: buget / Pl: ~uri / E: alb bunk + -et] (Reg) Pădure deasă și întunecoasă.
BUNGÉT, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Cf. alb. bunk.
BUNGÉT, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Cf. alb. bunk.
BUNGÉT, bungeturi, s. n. Pădure deasă și întunecoasă; loc în pădure unde copacii sînt mai deși; desiș. Și-a săltat pușca în spate, a îndemnat calul cu pintenii și s-a dus prin lumina lui august, pînă ce s-a pierdut prin bungeturile din marginea pădurii. SADOVEANU, O. V 181. Oamenii intrară în bunget și în curînd bărdițele prinseră a bate în tufele de alun. SADOVEANU, O. I 67. M-am rătăcit prin bungetul acelei păduri. ISPIRESCU, L. 96. – Accentuat și: bunget. – Pl. și: bungete (VLAHUȚĂ, O. A. II 171).
BUNGÉT, bungeturi, s. n. Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Comp. alb. bunk.
bungét (reg.) s. n., pl. bungéturi
bungét s. n., pl. bungéturi
BUNGÉT s. v. crâng, desiș, hățiș, piedicuță, stufăriș, tufăriș, tufiș.
bungét (-turi), s. n. – Pădure deasă, desiș. Origine necunoscută- Poate fi în legătură cu alb. bungu, bunk „stejar”. Hasdeu, Col. Traian, 1877, 577, îl considera dacic; apoi, în Cuv. din Bătrîni, I, 245 (cf. Cihac, II, 715 și DAR) îl deriva din alb. În schimb, Meyer 54; Philippide, II, 703 și Rosetti, II, 112, stabilesc doar această legătură, care nu este în mod inevitabil de la cauză la efect.
BÚNGET ~uri n. pop. Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. /Cuv. autoht.
bunget n. 1. pădure bătrână și deasă; 2. crâng des și înțesat în mijlocul unei păduri: prin bungetul ăsta de pădure mergând și pe dibuitele ISP. [Albanez BUNG, stejar: lit. codru de stejari (V. dumbravă)].
bungét n., pl. urĭ și e (alb. bunk, art. bungu, stejar). Pădure foarte deasă, desiș: s’a dus până ce s’a pierdut pin bungeturile din marginea păduriĭ (Sadov. VR. 1906, 10, 487), în marginea poieniĭ, ĭeșit din bunget (tot el, Univ. 19 April 1913, 1, 8). V. sihlă.
bunget s. v. CRÎNG. DESIȘ. HĂȚIȘ. PIEDICUȚĂ. STUFĂRIȘ. TUFĂRIȘ. TUFIȘ.

bunget dex

Intrare: bunget
bunget substantiv neutru