bungalow definitie

2 definiții pentru bungalow

BUNGALÓW, bungalow-uri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow.
bungalów (angl.) [ow pron. oŭ] s. n., art. bungalów-ul; pl. bungalów-uri

bungalow dex

Intrare: bungalow (-)
bungalow - substantiv neutru
  • pronunție: ow pr. oŭ