Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru bunel

bunél sm [At: TDRG / Pl: ~ei / E: bun + -el] (Fam) Bunic (1).
BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el.
BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el.
BUNÉL, bunei, s. m. Bunic.
BUNÉL, bunei, s. m. Bunic. – Din bun2 + suf. -el.
bunél (reg.) s. m., pl. bunéi, art. bunéii
bunél s. m., pl. bunéi, art. bunéii
BUNÉL s. v. bunic, tată-mare.
BUNÉL ~i m. pop. v. BUNIC. /bun + suf.~el
bunél m., pl. eĭ (dim. d. bun). Est. Bunic.
bunel s. v. BUNIC. TATĂ MARE.

Bunel dex online | sinonim

Bunel definitie

Intrare: bunel
bunel substantiv masculin