bunețe definitie

10 definiții pentru bunețe

bunéțe sf [At: PALIA (1582), ap. GCR 538/10 / V: ~eáță, ~ță / E: bun + -ețe] 1 (Reg) Bunătate (1). 2 (Reg) Binețe.
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Din bun4 + suf. -ețe.
bunéțe (reg.) s. f., art. bunéțea, g.-d. art. bunéții; pl. bunéți
bunéțe s. f., art. bunéțea, g.-d. art. bunéții; pl. bunéți
bunéțe s. f., pl. buneți (bunețe)
BUNÉȚE s. v. blândețe, bunătate.
binețe pl. Tr. salutări: făcură binețele cuvenite. [Lit. bunătăți (cf. Tr. și bunețe), în sens de amabilități].
bunețe s. v. BLÎNDEȚE. BUNĂTATE.

bunețe dex

Intrare: bunețe (pl. -țe)
bunețe pl. -țe
Intrare: bunețe (pl. -ți)
bunețe pl. -ți substantiv feminin