Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru bumbara

bumbará sf vz cumbara
cumbara sf [At: NECULCE, ap. LET. 291/37 / V: (înv) bum~, com~, gum~ / Pl: ~le / E: tc kumbara] (Trî) 1 Ghiulea. 2 Piuă.
BUMBARÁ s. f. v. cumbara.
CUMBAR├ü, cumbarale, s. f. (├Änv.) Obuz. [Var.: bumbar├í s. f.] ÔÇô Din tc. kumbara.
BUMBARÁ s. f. v. cumbara.
CUMBAR├ü, cumbarale, s. f. (├Änv.) Obuz. [Var.: bumbar├í s. f.] ÔÇô Din tc. kumbara.
BUMBARÁ s. f. v. cumbara.
CUMBAR├ü, cumbarale, s. f. (├Änvechit) Obuz. Mortierele se numeau pive ╚Öi abuzurile, cumbarale. B─éLCESCU, O. I 126. ÔÇô Variant─â: bumbar├í (TEODORESCU, P. P. 482) s. f.
BUMBARÁ s. f. v. cumbara.
cumbará (înv.) s. f., art. cumbaráua, g.-d. art. cumbarálei; pl. cumbarále, art. cumbarálele
cumbará s. f., art. cumbaráua, g.-d. art. cumbarálei; pl. cumbarále
CUMBARÁ s. v. mortier, obuz.
cumbar├í (cumbar├íle), s. f. ÔÇô 1. Bomb─â, proiectil. ÔÇô 2. Mortier, obuzier. Tc. kumbara (╚śeineanu, III, 43; Ronzevalle 87), cf. alb., bg. kumbar├í. Sec. XVIII, ├«nv. ÔÇô Der. cumbaragiu, s. m. (artilerist), din tc. kumbaraci.
bumbar├á f. odinioar─â, obuz pentru asv├órlitul bombelor: cu tunuri ╚Öi bumbarale POP. [Compromis popular ├«ntre bumb─â (┬źbomb─â┬╗) ╚Öi sinonimul s─âu arhaic cumbara].
bumbará V. cumbara.
cumbar├í f. (turc. kumbara, granat─â, d. pers. hum-par├ę, hum-bara, boamb─â). Vech─ş. Obuz (pro─şectil de tun). Granat─â: granatar─ş cari─ş poart─â la sine cumbarale de cele mic─ş cu fe╚Ötil─â de arunc─â din m├«n─ş (N. Cost. 2, 107). ÔÇô ╚śi comb-, gomb- ╚Öi bumb- (dup─â boamb─â).
cumbara s. v. MORTIER, OBUZ.
BUMBAR├ü subst. < tc. ÔÇ×obuzÔÇŁ (╚ś─âin II) ╚Öi kumbara cu ac. sens. 1. Bumbara b. (Sur I). 2. Bumbaru, Ioan, mold., act. 3. Bumbur (C ╚śtef); -a, olt. (16 B I 106); Bumb─âre╚Öti s. (Dm). 4. Bombor─â╚Öti s. (Giur 226). 5. Cumbara, b. (Giur 277).

Bumbara dex online | sinonim

Bumbara definitie

Intrare: cumbara
cumbara substantiv feminin
bumbara
Intrare: Bumbara
Bumbara