bumbașir definitie

15 definiții pentru bumbașir

bumbașír sm vz mumbașir
BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir.
MUMBAȘÍR, mumbașiri, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș însărcinat cu încasări și cu execuții fiscale. [Var.: bumbașír s. m.] – Din tc. mübașir.
BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir.
MUMBAȘÍR, mumbașiri, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș însărcinat cu încasări și cu execuții fiscale. [Var.: bumbașír s. m.] – Din tc. mübașir.
BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir.
MUMBAȘÍR, mumbașiri, s. m. (Învechit) Slujbaș, însărcinat cu încasări și execuții fiscale. Hătmănia avea un stog de slujitori și mumbașiri cu care se slujea la împliniri de bani și execuțiuni. FILIMON, C. 233. Peste o lună de zile să trimete mumbașirul după rămășițuri, care împlinesc tot acei bani ce au dat lăcuitorii odată. GOLESCU, Î. 87. – Variantă: bumbașír (ODOBESCU, S. III 28) s. m.
BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir.
mumbașír (înv.) s. m., pl. mumbașíri
mumbașír s. m., pl. mumbașíri
mumbașír (mumbașíri), s. m. – Agent de poliție, comisar. – Var. bumbașir. Tc. (arab.) mübașir (Șeineanu, III, 85). Sec. XVIII, înv.
bumbașir m. odinioară, aprod sau agent polițienesc pentru împliniri de bani și execuțiuni: am poruncă să-ți puiu bumbașir FIL. [Formă paralelă cu mumbașir = turc. MUBAŠYR, ușier, sergent].
mumbașir m. V. bumbașir: slujitori și mumbașiri cu cari hătmania se slujia la împliniri de bani și execuțiuni FIL.
bumbașír V. mumbașir.
mumbașír și bumbașír m. (turc. [d. ar.] mübașyr, ușier, agent, delegat; ngr. bumbasiri, sîrb. mŭbašir și bumbašir). Vechĭ. Agent polițienesc p. a incasa baniĭ și a face să se execute pedeapsa (armășel, ceauș). – La Cant. mĭubașir. V. cĭocoĭ, taxidar.

bumbașir dex

Intrare: mumbașir
bumbașir
mumbașir substantiv masculin