bumbăcit definitie

2 intrări

23 definiții pentru bumbăcit

bumbăcí [At: COSTINESCU / Pzi: ~ cesc / E: bumbac + -i] 1 vt (Înv) A căptuși cu bumbac (7). 2 vr A se face moale ca bumbacul (7). 3 vt A bate zdravăn pe cineva.
bumbăcít sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: bumbăci] Vătuire.
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui1. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.
BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vătui1. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.
BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A căptuși cu bumbac; a vătui.
BUMBĂCÍT s. n. Acțiunea de a bumbăci; vătuire.
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A căptuși cu bumbac; a vătui. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.
BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire.
bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă
bumbăcít s. n.
bumbăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. bumbăceáscă
bumbăcít s. n.
BUMBĂCÍ vb. v. snopi, stâlci, vătui.
BUMBĂCÍT adj. v. vătuit.
BUMBĂCÍT s. v. vătuire, vătuit.
bumbăcésc v. tr. Vest. Căptușeșc cu bumbac. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc (de-l fac moale ca bumbacu).
bumbăci vb. v. SNOPI. STÎLCI. VĂTUI.
bumbăcit adj. v. VĂTUIT.
bumbăcit s. v. VĂTUIRE. VĂTUIT.
bumbăci, bumbăcesc v. t. a bate
bumbăcit, -ă, bumbăciți, -te adj. bătut zdravăn.

bumbăcit dex

Intrare: bumbăci
bumbăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bumbăcit
bumbăcit substantiv neutru