bumbăcariță definitie

8 definiții pentru bumbăcariță

bumbăcáriță sf [At: PANȚU, PL. 31 / Pl: ~țe / E: bumbac + ~ ariță] 1 Plantă erbacee, din familia cyperaceelor, care crește în fânețele umede și mlăștinoase din munți, cu tulpina cilindrică, frunze lineare, cu flori hermafrodite dispuse în spicule brun-roșietice sau de un verde negricios Si: (reg) bumbac (1), bumbac (1) de câmp, canașe, conasei, in de baltă, lânărică, lânăriță, pipirig (Eriophorum angustifolium). 2 Plantă erbacee, din familia cyperaceelor, care crește în fânețele umede și mlăștinoase din munți, cu tulpina triangulară, frunze plane, late, cu flori în spicule Si: (reg) bumbac (1) de câmp, bumbăcel, lânăriță, lânărică, lânăriță (Eriophorum latifolia). 3 Plantă erbacee, din familia cyperaceelor (Eriophorum scheuzeri). 4 Plantă erbacee, din familia cyperaceelor Si: (reg) coada veveriței, iarbă de rovină (Eriophorum vaginatum).
BUMBĂCÁRIȚĂ, bumbăcarițe, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit de peri mătăsoși, asemănători bumbacului (1) (Eriophorum); lânărică. – Bumbac + suf. -ariță.
BUMBĂCÁRIȚĂ, bumbăcarițe, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu flori brune-roșietice sau verzi-negricioase, având fructul acoperit cu peri care îl ajută la zburat (Eriophorum angustifolium și latifolium). – Din bumbac + suf. -ariță.
bumbăcáriță s. f., g.-d. art. bumbăcáriței; pl. bumbăcárițe
bumbăcáriță s. f., g.-d. art. bumbăcáriței; pl. bumbăcárițe
BUMBĂCÁRIȚĂ s. (BOT.; Eriophorum) (rar) puf-vegetal, (reg.) lânărică, lânăriță, bumbac-de-câmp.
bumbăcaríță f., pl. e (d. bumbac). O plantă ĭerboasă ciperacee (erióphorum angustifolium și latifolium). – Și lînăriță.
BUMBĂCARIȚĂ s. (BOT.; Eriophorum) (rar) puf-vegetal, (reg.) lînărică, lînăriță, bumbac-de-cîmp.

bumbăcariță dex

Intrare: bumbăcariță
bumbăcariță substantiv feminin