bumbăcár sm [At: PANN, P. V. III, 81 / Pl: ~i / E: bumbac + -ar] 1 (Rar) Planta care produce bumbacul (6). 2 Cultivator de bumbac (6). 3 Negustor de bumbac (6).

BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. (Rar) Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.

BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.

BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac.

BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac. – Din bumbac + suf. -ar.

bumbăcár (rar) s. m., pl. bumbăcári

bumbăcár s. m., pl. bumbăcári

BUMBĂCÁR ~i m. 1) Cultivator de bumbac. 2) Lucrător specializat în prelucrarea bumbacului. 3) înv. Negustor de articole de bumbac. /bumbac + suf. ~ar

bumbăcar m. 1. lucrător de bumbac, care îl scarmănă și îl toarce: 2. negustor de bumbac și de bumbăcării.

bumbăcár m. Cel de face saŭ vinde lucrurĭ de bumbac.