bumáșcă sf [At: M. CHIRIȚESCU, CONV. LIT. XLIV, h2, 547 / Pl: ~șce, ~șci / E: rs бyмaшкa] (Rsm) Bancnotă (rusească).

BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă (rusească). – Din rus. bumajka.

BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă (rusească). – Din rus. bumajka.

BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Învechit) Bancnotă. La nunta fetei lui Dobrică n-ați pus voi bumăști la urechile cailor? BART, E. 293.

BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă. – Rus. bumažka.

bumáșcă (înv.) s. f., g.-d. art. bumắștii; pl. bumắști

bumáșcă s. f., g.-d. art. bumăștii; pl. bumăști

BUMÁȘCĂ s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.

bumáșcă (bumắști), s. f. – Bilet de bancă. Bg., rus. bumažka (Berneker 100; Pascu, Beiträge, 52). Cihac, II, 299, menționează mai puțin probabil, alb. punaškë „punguță”.

bumașcă f. Mold. hârtie-monedă (mai ales rusească). [Rus. BUMAJKA (din bumaga, hârtie)].

bumáșcă f. pl. e saŭ bumăștĭ (rus. bumážka, bilet de bancă, dim. d. bumága, hîrtie, d. vrus. bambák. V. bumbac). Mold. Odinioară, bilet de bancă în valoare de o rublă. Azĭ, orice bilet de bancă. Munt. Pĭesă de 5 francĭ de argint.

bumașcă s. v. BANCNOTĂ. BILET DE BANCĂ. HÎRTIE. HÎRTIE-MONEDĂ.