Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru bum

bum i [At: ALECSANDRI, T. 1301 / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.
BUM interj. Cuv├ónt care imit─â zgomotul produs de o detun─âtur─â de arm─â, de o lovitur─â ├«nfundat─â sau de o c─âdere. ÔÇô Onomatopee.
BUM interj. Cuv├ónt care imit─â zgomotul produs de o detun─âtur─â de arm─â, de o lovitur─â ├«nfundat─â sau de o c─âdere. ÔÇô Onomatopee.
BUM interj. Onomatopee care exprimă zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.
BUM interj. Cuv├ónt care imit─â zgomotul produs de o detun─âtur─â de arm─â, de o lovitur─â ├«nfundat─â sau de o c─âdere. ÔÇô Onomatopee.
bum interj.
bum interj.
BUM1 s.n. (Mar.) Ghiu. [< engl. boom].
BUM2 s.n. v. boom.
BUM interj. (se folosește pentru a imita zgomotul înfundat, produs de un corp la cădere, de o armă etc.). /Onomat.
bum! int. exprim─â sunetul tobei.
bum, interj. care arat─â bubuitu (tunetu).
bum-bum, interj. care arat─â sunetu tobe─ş (al bubuiturilor).

Bum dex online | sinonim

Bum definitie

Intrare: bum
bum interjec╚Ťie