bum definitie

13 definiții pentru bum

bum i [At: ALECSANDRI, T. 1301 / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.
BUM interj. Onomatopee care exprimă zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.
BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.
bum interj.
bum interj.
BUM1 s.n. (Mar.) Ghiu. [< engl. boom].
BUM2 s.n. v. boom.
BUM interj. (se folosește pentru a imita zgomotul înfundat, produs de un corp la cădere, de o armă etc.). /Onomat.
bum! int. exprimă sunetul tobei.
bum, interj. care arată bubuitu (tunetu).
bum-bum, interj. care arată sunetu tobeĭ (al bubuiturilor).

bum dex

Intrare: bum
bum interjecție