bulumác sm [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) ~lam~ / Pl: ~aci / E: nct] Stâlp gros.

BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec.

BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stîlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la garduri de scînduri etc. Avea o casă ascunsă în pădure, aproape de o gîrlă, făcută din bulumaci necojiți. VISSARION, 93. – Variantă: bulamác (V. ROM. noiembrie 1953, 18) s. m.

BULUMÁC, bulumaci, s. m. Stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți etc.

bulumác s. m., pl. bulumáci

bulumác s. m., pl. bulumáci

bulamác și bulumác m. (turc.). Sud. Stîlp de lemn (de ex., ceĭ de telegraf). – Și palimac (Bz.).

bulumác V. bulamac.