Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru buluci

buluc├ş vr [At: URECHE, ap. LET. I, 118/4 / V: ~ug├ş / Pzi: -cesc / E: buluc + -i] 1 A se aduna. 2 (D. oaste) A se alinia pe r├ónduri. 3 (Pex; asr) A se ├«ngr─âm─âdi.
BULUC├Ź, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ├«mbulzi (1), a se ├«ngr─âm─âdi. ÔÇô Din buluc.
BULUC├Ź, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ├«mbulzi (1), a se ├«ngr─âm─âdi. ÔÇô Din buluc.
BULUC├Ź, bulucesc, vb. IV. 1. Refl. A se aduna gr─âmad─â, a se str├«nge la un loc; a se concentra, a se ├«ngr─âm─âdi. Str─âpunser─â gloata ├«nghiontindu-se ╚Öi d├«nd din coate, ╚Öi se bulucir─â ├«n jurul celor doi. DUMITRIU, B. F. 111. Se perindau unii dup─â al╚Ťii nori cenu╚Öii ╚Öi se buluceau deasupra Dropiilor, astup├«nd zarea amiezii. SADOVEANU, M. C. 149. Oamenii no╚Ötri s-au bulucit ├«n trei locuri ╚Öi a╚Öteapt─â numai porunc─â de la m─âria-sa; i-or ├«mpresura ╚Öi i-or strop╚Öi cu furcile [pe turci]. SADOVEANU, N. P. 193. ÔÖŽ Tranz. (Cu privire la fiin╚Ťe; urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źspre┬╗) A ├«mbulzi, a ├«nghesui. ├Än preajma m─ân─âstirii un vuiet surd cre╚Ötea ╚Öi... o mi╚Öcare ├«nfrigurat─â tot mai mult bulucea lumea necunoscut─â spre sf├«ntul loca╚Ö. SADOVEANU, O.I 525. 2. Tranz. A face pe cineva s─â ├«nainteze; a ├«mpinge, a ├«ndemna, a ├«mboldi. Luau vitele, turmele, bulucindu-le cu ghioaga. CAMILAR, T. 124.
BULUC├Ź, bulucesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A (se) aduna gr─âmad─â, a (se) str├ónge la un loc; a (se) ├«ngr─âm─âdi. ÔÇô Din buluc.
!buluc├ş (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buluc├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se buluce├í; conj. prez. 3 s─â se buluce├ísc─â
buluc├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. buluc├ęsc, imperf. 3 sg. buluce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. buluce├ísc─â
BULUC├Ź vb. v. gr─âm─âdi, ├«mbulzi, ├«ndesa, ├«nghesui, ├«ngr─âm─âdi.
A SE BULUC├Ź m─â ~├ęsc intranz. (despre fiin╚Ťe) A se aduna buluc; a se ├«ngr─âm─âdi ├«n num─âr mare ├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns, ├«mping├óndu-se ├«n dezordine; a se ├«mbulzi; a se ├«nghesui. /Din buluc
buluc├Č v. Mold. a se str├ónge la un loc: se bulucir─â ca oile. [Lit. a se ├«ngloti ca cetele sau bulucurile de osta╚Öi].
buluc├ęsc v. tr. (d. buluc 2). Adun, masez: a buluci oastea. V. refl. Oastea sÔÇÖa bulucit. V. intr.: supt salcie bulucea┼ş oile (la umbr─â). V. stolesc 1.
buluci vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI.

Buluci dex online | sinonim

Buluci definitie

Intrare: buluci
buluci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a