buluci definitie

12 definiții pentru buluci

bulucí vr [At: URECHE, ap. LET. I, 118/4 / V: ~ugí / Pzi: -cesc / E: buluc + -i] 1 A se aduna. 2 (D. oaste) A se alinia pe rânduri. 3 (Pex; asr) A se îngrămădi.
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. 1. Refl. A se aduna grămadă, a se strînge la un loc; a se concentra, a se îngrămădi. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate, și se buluciră în jurul celor doi. DUMITRIU, B. F. 111. Se perindau unii după alții nori cenușii și se buluceau deasupra Dropiilor, astupînd zarea amiezii. SADOVEANU, M. C. 149. Oamenii noștri s-au bulucit în trei locuri și așteaptă numai poruncă de la măria-sa; i-or împresura și i-or stropși cu furcile [pe turci]. SADOVEANU, N. P. 193. ♦ Tranz. (Cu privire la ființe; urmat de determinări introduse prin prep. «spre») A îmbulzi, a înghesui. În preajma mănăstirii un vuiet surd creștea și... o mișcare înfrigurată tot mai mult bulucea lumea necunoscută spre sfîntul locaș. SADOVEANU, O.I 525. 2. Tranz. A face pe cineva să înainteze; a împinge, a îndemna, a îmboldi. Luau vitele, turmele, bulucindu-le cu ghioaga. CAMILAR, T. 124.
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) aduna grămadă, a (se) strânge la un loc; a (se) îngrămădi. – Din buluc.
!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă
bulucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulucésc, imperf. 3 sg. buluceá; conj. prez. 3 sg. și pl. buluceáscă
BULUCÍ vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.
A SE BULUCÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A se aduna buluc; a se îngrămădi în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se îmbulzi; a se înghesui. /Din buluc
bulucì v. Mold. a se strânge la un loc: se buluciră ca oile. [Lit. a se îngloti ca cetele sau bulucurile de ostași].
bulucésc v. tr. (d. buluc 2). Adun, masez: a buluci oastea. V. refl. Oastea s’a bulucit. V. intr.: supt salcie buluceaŭ oile (la umbră). V. stolesc 1.
buluci vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI.

buluci dex

Intrare: buluci
buluci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a