bulón sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr boulon] Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet la unul sau la ambele capete, care servește la asamblarea a două piese.

BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet la unul sau la ambele capete și care servește la asamblarea a două piese. – Din fr. boulon.

BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică, cu sau fără cap, prevăzută cu filet, la unul sau la ambele capete și care servește la asamblarea a două piese. – Din fr. boulon.

BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică cu filet la o extremitate și cu un cap la cealaltă extremitate, care servește Ia îmbinarea demontabilă a două piese, (ale unei mașini, ale unei construcții metalice sau de,lemn). Se clătina ca o mașină de treierat veche, care începe să se descheie din balamale și buloane. DUMITRIU, V. L. 114.

BULÓN, buloane, s. n. Tijă cilindrică cu filet la o extremitate și cu un cap la cealaltă, care servește la îmbinarea a două piese. – Fr. boulon.

bulón s. n., pl. buloáne

bulón s. n., pl. buloáne

BULÓN s.n. Tijă cilindrică filetată la un capăt, care se folosește la îmbinarea a două piese. [< fr. boulon].

BULÓN s. n. tijă cilindrică de metal, filetată la un capăt, la îmbinarea a două piese. (< fr. boulon)

BULÓN ~oáne n. tehn. Tijă cilindrică, filetată la un capăt, folosită pentru îmbinarea a două piese. /<fr. boulon

*bulón n., pl. oane (fr. boulon). Un fel de piron gros care are la un capăt un șurub, în care se prinde o piuliță: șine, eclise, buloane.

bulon, buloane s. n. (er.) penis.