bulicher definitie

13 definiții pentru bulicher

bulichér sn [At: ȘEZ. VIII, 88 / V: ~cár, ~ cheác, ~ ihéci, ~ itér / Pl: ? / E: nct] (Reg) Cuțit mare (și stricat).
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Mold., Bucov.) Cuțit mare și prost, care taie rău. V. cioarsă, custură. Scoate bulicherul din teacă, îl dă pe amînari și începe a ciocîrti un gîrneț de stejar. CREANGĂ, P. 125.
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare care nu taie bine. – Comp. magh. bugyli „briceag”
bulichér (reg.) s. n., pl. bulichére
bulichér s. n., pl. bulichére
BULICHÉR s. v. cioarsă.
bulichér (bulichére), s. n. – (Mold.) Cuțit, briceag. Origine necunoscută. Cihac, II, 486, propune ca etimon mag. bugyli, „cuțit cu mîner de lemn”.
BULICHÉR ~e n. pop. 1) Cuțit mare și lung. 2) fig. Cuțit care nu taie; cuțit tocit. /cf. ung. bugyli
bulicher n. Mold. cuțit mare și lung: scoate bulicherul din teacă CR. [Origină necunoscută].
bulichér n., pl. e (din buricar). Nord. Fam. Briceag prost, cuțit prost, cĭorsan, custură.
bulicher s. v. CIOARSĂ.

bulicher dex

Intrare: bulicher
bulicher substantiv neutru