bulhac definitie

11 definiții pentru bulhac

bulhác sn [At: CREANGĂ, GL. / V: băl~, bâlhoacă, Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Smârc.
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.
BULHÁC, bulhace, s. n. (Mold.) Băltoacă, mlaștină. Și-aduc apa în căldare Și-o varsă și face bulhac. CORBEA, 16. Și numai ce iată că vede în bulhac o scroafă cu: doisprezece purcei. CREANGĂ, P. 75.
BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă, mlaștină.
bulhác (reg.) s. n., pl. bulháce
bulhác s. n., pl. bulháce
BULHÁC s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
bulhac n. Mold. băltoacă: până ce dă peste un bulhac CR. [Origină necunoscută].
bulhác și bîlhác n., pl. e și urĭ (din *bulvac, *bîlvac, rudă cu bg. bŭlvóč, borîtură, d. bŭlvam, vărs, borăsc. V. bulhărie, bîlc și bolbotină). Est. Băltoagă, mlaștină: a trăĭ acolo unde-s malurĭ de mămăligă și bulhace de lapte acru (Btș.); șesu plin de bîlhace și mocirlă, Prutu și bîlhacurile de pe șesu Horinciĭ (VR. 1909, 8, 176).
bulhac s. v. BĂLTOACĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC.

bulhac dex

Intrare: bulhac
bulhac substantiv neutru