bulgăresc, ~ească [ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: bulgar + -esc] 1-9 a Bulgar (7-15). 10 sfa Dans popular asemănător brâului. 11 sfa Melodie după care se execută bulgăreasca (4).

bulgări1 [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: bulgar] 1 vi (Mol; rar) A grădinări. 2-3 vtr A (se) bulgariza.

bulgărí2 [At: COSTINESCU / Pzi: ~ resc / E: bulgăr2 + -i] 1-2 vtr A(-și) arunca (unii altora) cu bulgări (de zăpadă). 3 vt A tencui o construcție cu bulgăreală.

BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar. ♦ Scris sau tipărit în limba bulgară. Teancuri de traftoloage grecești, latinești, bidgărești, franțuzești, rusești și romînești... erau toată averea sfinției-sale. CREANGĂ, A. 134.

BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Popular) A arunca cu bulgări în cineva. Au stat pe marginea drumului bulgărind cil dărnicie un cîine mic. GALAN, Z. R. 253.

BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar. – Din bulgar + suf. -esc.

BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. ◊ Refl. Se bulgăreau cu omăt. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

bulgărésc adj. m., f. bulgăreáscă; pl. m. și f. bulgăréști

bulgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 să bulgăreáscă

bulgărésc adj. m., f. bulgăreáscă; pl. m. și f. bulgăréști

bulgărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bulgăreáscă

BULGĂRÉSC adj. bulgar. (Vinuri ~ești.)

BULGĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru bulgari; propriu bulgarilor. /bulgar + suf. ~esc

A BULGĂRÍ ~ésc tranz. pop. 1) A împroșca cu bulgări. 2) (scheletul de nuiele al unei construcții) A lipi cu lut. /Din bulgăre

bulgăresc a. din Bulgaria.

1) bulgărésc, -eáscă adj. Din saŭ ca din Bulgaria.

2) bulgărésc v. tr. (d. bulgăre). Arunc cu bulgărĭ în cineva, lovesc cu bulgărĭ. Lipesc cu bulgărĭ de pămînt: ostrețe bulgărite (Ilf.).

BULGĂRESC adj. bulgar. (Vinuri~.)

umbrelă bulgărească expr. umbrelă cu vârful ascuțit, înmuiat în otravă.