buldog definitie

14 definiții pentru buldog

buldóg sm [At: DA / Pl: ~ogi / E: fr bouledogue] 1 Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, mandibulă proeminentă și labe scurte și groase. 2 Exemplar care aparține acestei rase.
BÚLDOG, buldogi, s. m. Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și cu labe scurte și groase; mops. [Acc. și: buldóg] – Din fr. bouledogue.
BULDÓG, buldogi, s. m. Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și cu labe scurte și groase; mops. [Acc. și: búldog] – Din fr. bouledogue.
BULDÓG, biddogi, s. m. Cîine bondoc, cu capul mare, bot turtit și gros, fălci proeminente, pieptul lat, cu labe scurte și groase. Spiru Karaianis, scund, îndesat, cu mîini butucănoase, avea un cap de buldog cu dinții rari și buze late, cărnoase. BART, E. 303. – Accentuat și: búldog.
BULDÓG, buldogi, s. m. Câine cu trup îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și labe scurte și groase. [Acc. și: búldog] – Fr. bouledogue (<engl.).
!búldog/buldóg s. m., pl. búldogi/buldógi
buldóg s. m., pl. buldógi
BULDÓG s. (ZOOL.) mops, (rar) box. (Un câine din rasa ~.)
BULDÓG s.m. Câine cu capul mare, cu botul turtit și fălcile proeminente, cu labele scurte și groase. [< engl. bulldog, cf. fr. bouledogue].
BULDÓG s. m. câine de pază și utilitar, puternic, cu capul mare, botul turtit și fălcile proeminente. (< fr., engl. bulldog)
BULDÓG ~gi m. 1) Rasă de câini cu capul mare, cu botul scurt și turtit și cu labele scurte și groase; mops. 2) Câine din această rasă. /<fr. bouledogue
buldog m. rassă de câini bondoci cu fălcile ieșite afară.
*buldóg m. (fr. bouledogue, d. engl. bull-dog, d. bull, taur, și dog, cîne). Cîne box.
BULDOG s. (ZOOL.) mops, (rar) box. (Un cîine ~.)

buldog dex

Intrare: buldog
buldog substantiv masculin