10 definiții pentru bulbucire
bulbucí vir [At: DOSOFTEI, V. S. 4, 2 / Pzi: (3) -céște / E: bulbuc] 1-2 (D. apă) A face bulbuci (1) Si: a (se) bulbuca. BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește,
vb. IV.
Intranz. și
refl. (Despre apă) A face bulbuci (
I 1); a (se) bulbuca (
2). – Din
bulbuc. BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește,
vb. IV.
Intranz. și
refl. (Despre apă) A face bulbuci (
I 1); a (se) bulbuca (
2). – Din
bulbuc. BULBUCÍ, bulbucesc,
vb. IV.
Intranz. A face bulbuci sau clăbuci; a bulbuca (
2). Din fundul lacului ieșea un glas bulbucind prin undele lacului. RETEGANUL, P. I 48. Și pe sus o ridica Și-n mare mi-o arunca! Valurile bulbucea. ALECSANDRI, P. P. 28. – Variantă:
bolbocí (ODOBESCU, S. II 264)
vb. IV.
BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește,
vb. IV.
Intranz. (Despre apă) A face bulbuci. – Din
bulbuc. bulbucí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. bulbucéște,
imperf. 3
sg. bulbuceá;
conj. prez. 3 să bulbuceáscă
bulbucí vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. bulbuceáscă bulbucà (bulbucì) v. a clocoti (de valuri), a scoate bășici, a curge cu sgomot. [Onomatopee exprimând sgomotul cu care apa agitată iese dintr’un izvor sau dintr’o sticlă].
bulbucì v. V.
bulbucà: valurile bulbuciau.
bulbucésc v. intr. (d. bulbuc 1). Scot bulbucĭ, clocotesc: apa bulbucește.
Bulbucire dex online | sinonim
Bulbucire definitie
Intrare: bulbuci
bulbuci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a