Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru bulbuca

bulb├║c sm [At: LB / V: bolb├│c, borb├│c, ~ ├║╚Ö / Pl: ~uci / E: fo] 1-3 B─â╚Öic─â de ap─â (de s─âpun, de spum─â etc.). 4 Corp sferic. 5 Plant─â erbacee toxic─â din familia ranunculaceelor, cu flori mari globoase de culoare galben─â, cu vini╚Öoare verzi pe dinafar─â, r─âsp├óndit─â ├«n regiunile de munte ╚Öi ocrotite de lege Si: b├ólbor, bulbor, bulbucel-de-munte, gloan╚Ť─â, m─âr-auriu, fusta-r├óndunelii (Trollius europaeus). 6 V├órtej de ap─â. 7 (Lpl) Plant─â erbacee din familia campanulaceelor, viguroas─â ╚Öi ├«nalt─â p├ón─â la un metru, cu flori mari, albastre, care cre╚Öte prin p─âduri (Campanula trachelium).
bulbucá [At: LB / V: bolbocá / Pzi: (3) bulbúcă / E: ns cf bulbuc] 1 vr (D. apă) A face bulbuci (1). 2 vr (Fig; d. oameni) A se mânia. 3 vr A ieși în relief, formând o umflătură. 4-5 vtr (D. ochi) A (se) holba.
BULBUC├ü, bulb├║c, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaim─â etc.); a (se) holba. 2. Intranz. ╚Öi refl. (Despre ap─â, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. ÔÇô Cf. bulbuc.
BULBUC├ü, bulb├║c, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaim─â etc.); a (se) holba. 2. Intranz. ╚Öi refl. (Despre ap─â, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. ÔÇô Cf. bulbuc.
BULBUC├ü, bulbuc, vb. I. (Obi╚Önuit la pers. 3) 1. Refl. (Despre ochi) A se deschide tare (ie╚Öind din orbite) ╚Öi a privi fix (de groaz─â sau de m├«nie); a se holba, a se bleojdi. Ochii lui se bulbucar─â, furio╚Öi, c─âtre locul unde se afla cobzarul. PAS, L. I 19. Tranz. Oar╚Ť─â cl─âtin─â din cap ╚Öi bulbuc─â ochii spre cer. C. PETRESCU, R. DR. 53. 2. Intranz. ╚Öi refl. (Despre ap─â) A face bulbuci, b─â╚Öici.
BULBUC├ü, bulb├║c, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) holba. 2. Intranz. ╚Öi refl. (Despre ap─â, la pers. 3) A bulbuci. ÔÇô Lat. *volvicare (= volvere).
bulbucá (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbúcă
bulbucá vb., ind. prez. 1 sg. bulbúc, 3 sg. și pl. bulbúcă
BULBUCÁ vb. v. holba.
A BULBUCÁ bulbúc tranz. pop. (ochii) A face să se bulbuce. /<lat. volvicare
A SE BULBUCÁ se bulbúcă intranz. (despre ochi) A ieși din orbite (de frică, groază, furie etc.). /<lat. volvicare
bulbuc├á (bulbuc├Č) v. a clocoti (de valuri), a scoate b─â╚Öici, a curge cu sgomot. [Onomatopee exprim├ónd sgomotul cu care apa agitat─â iese dintrÔÇÖun izvor sau dintrÔÇÖo sticl─â].
2) bulb├║c (m─â) a -├í v. refl. (d. bulbuc 1). 1) M─â unflu, ─şes ├«n relief r─âtund: ochi─ş lu─ş se bulbuc─â (VR. 1910, 6, 289). V. bobo╚Öez.
BULBUCA vb. a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgîi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (~ ochii.)

Bulbuca dex online | sinonim

Bulbuca definitie

Intrare: bulbuca
bulbuca verb grupa I conjugarea I