bulbucătură definitie

11 definiții pentru bulbucătură

bulbucătúră sf [At: TDRG / Pl: ~ri / E: bulbuca + -tură] Protuberanță.
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotundă a unui lucru; protuberanță. În creștetul capului [chitul] are o bulbucătură. La TDRG.
BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotundă a unui lucru; protuberanță. – Din bulbuca + suf. -(ă)tură.
bulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúri
bulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúri
BULBUCĂTÚRĂ s. v. proeminență, protuberanță.
BULBUCĂTÚRĂ ~i f. Loc bulbucat de pe suprafața unui obiect; proeminență rotunjită. /a (se) bulbuca + suf. ~ătură
bulbucătúră f., pl. ĭ (d. bulbucat). Protuberanță, unflătură, proeminență rătundă: bulbucăturile creĭeruluĭ.
bulbucătu s. v. PROEMINENȚĂ. PROTUBERANȚĂ.

bulbucătură dex

Intrare: bulbucătură
bulbucătură substantiv feminin