bulboană definitie

13 definiții pentru bulboană

bulboánă sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: ns cf bulbuc] Adâncitură într-un râu, în care apa formează un vârtej Si: vâltoare, (reg) bulboacă.
BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Adâncitură într-un râu, unde apa formează un vârtej; vâltoare, bulboacă. – Cf. bulbuc.
BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Adâncitură într-un râu, unde apa formează un vârtej; vâltoare, bulboacă. – Cf. bulbuc.
BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Loc adînc în albia unei ape curgătoare, unde de obicei apa, învîrtindu-se, formează un vîrtej; viitoare, bulboacă. Învălmășit [pîrăul] s-azvîrle-ntr-o bulboană, Ca o cascadă în miniatură. CAZIMIR, L. U. 28. Era un crap ruginit, venit în plimbare spre mal din bulboanele cele afunde ale iezerului. SADOVEANU, N. F. 48. A pierdut stăpînirea și s-a prăbușit în el însuși, ca într-o bulboană care l-a supt pînă la fund. POPA, V. 59. Prin depărtare, prin iarbă verde, pe costișe de prund le vezi [izvoarele] mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor, în cari se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, pînă ce... s-adîncesc în lac. EMINESCU, N. 102. – Variantă: bolboánă s. f.
BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Vâltoare. – Din bulb[uc] + suf. -oană.
bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne
bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne
BULBOÁNĂ s. bulboacă, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dâlboană, sfredel, șipot, toancă, vârtecuș, (Transilv. și Ban.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smârc. (~ a unei ape curgătoare.)
BULBOÁNĂ ~e f. Loc unde o apă formează vârtejuri; vârtej de apă; volbură; vâltoare. [G.-D. bulboanei; Sil. -boa-nă] /bulb[uc] + suf. ~oană
bulboană f. bulboacă. [În loc de vulboană, de aceeaș origină cu volbură].
bulboácă, bulboánă, hulboánă, bolboácă și holboánă (oa dift.) f., pl. e (bg. glybok, dŭlbok, adînc; rut. hlubókŭ, d. vsl. glonbokŭ, adînc). Est. Loc adînc în rîŭ saŭ în lac și primejdios pentru înotătorĭ (gîldăŭ, ghiol, steoalnă, plisă). – Și hîlboacă și -oană. La Dos. dîlboană, abis. În Tut. (rev. I. Crg. 8, 155) hulboacă, în Trans. duldoacă. În R. S. și Mold. sud dulbínă și (CL. 1924, 195) dulghină (bg. dulbiná), în Ban. tulbínă, în Bihor (Șez. 37, 126) dîlbínă. Forma hulboană și bulb- în Șez. 30, 293. V. afundătoare, anafor, copcă 2, dornă.
BULBOA s. bulboacă, ochi, valvîrtej, vîltoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilv. și Ban.) dălbină, (Olt. și Transilv.) dornă, (prin Munt.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ a unei ape curgătoare.)
bulbóană, s.f. – v. dălboană („vârtej de apă, vâltoare”).

bulboană dex

Intrare: bulboană
bulboană substantiv feminin