Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru bulboan─â

bulboánă sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: ns cf bulbuc] Adâncitură într-un râu, în care apa formează un vârtej Si: vâltoare, (reg) bulboacă.
BULBO├üN─é, bulboane, s. f. Ad├óncitur─â ├«ntr-un r├óu, unde apa formeaz─â un v├órtej; v├óltoare, bulboac─â. ÔÇô Cf. bulbuc.
BULBO├üN─é, bulboane, s. f. Ad├óncitur─â ├«ntr-un r├óu, unde apa formeaz─â un v├órtej; v├óltoare, bulboac─â. ÔÇô Cf. bulbuc.
BULBO├üN─é, bulboane, s. f. Loc ad├«nc ├«n albia unei ape curg─âtoare, unde de obicei apa, ├«nv├«rtindu-se, formeaz─â un v├«rtej; viitoare, bulboac─â. ├Änv─âlm─â╚Öit [p├«r─âul] s-azv├«rle-ntr-o bulboan─â, Ca o cascad─â ├«n miniatur─â. CAZIMIR, L. U. 28. Era un crap ruginit, venit ├«n plimbare spre mal din bulboanele cele afunde ale iezerului. SADOVEANU, N. F. 48. A pierdut st─âp├«nirea ╚Öi s-a pr─âbu╚Öit ├«n el ├«nsu╚Öi, ca ├«ntr-o bulboan─â care l-a supt p├«n─â la fund. POPA, V. 59. Prin dep─ârtare, prin iarb─â verde, pe costi╚Öe de prund le vezi [izvoarele] mi╚Öc├«ndu-se ╚Öi ╚Öerpuind cu argintul lor fluid, transparent ╚Öi viu, arunc├«ndu-se ├«n bra╚Ťele bulboanelor, ├«n cari se-nv├«rtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, p├«n─â ce... s-ad├«ncesc ├«n lac. EMINESCU, N. 102. ÔÇô Variant─â: bolbo├ín─â s. f.
BULBO├üN─é, bulboane, s. f. V├óltoare. ÔÇô Din bulb[uc] + suf. -oan─â.
bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne
bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne
BULBO├üN─é s. bulboac─â, ochi, valv├órtej, v├óltoare, v├órtej, volbur─â, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulni╚Ť─â, d├ólboan─â, sfredel, ╚Öipot, toanc─â, v├órtecu╚Ö, (Transilv. ╚Öi Ban.) ╚Öioi, (prin Transilv. ╚Öi Maram.) ╚Ötibloanc─â, (Mold., Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Ötioaln─â, (Bucov., Transilv. ╚Öi Mold.) ╚Ötiulboan─â, (Transilv., Ban. ╚Öi Olt.) toaie, (Ban.) vir, (├«nv.) sm├órc. (~ a unei ape curg─âtoare.)
BULBOÁNĂ ~e f. Loc unde o apă formează vârtejuri; vârtej de apă; volbură; vâltoare. [G.-D. bulboanei; Sil. -boa-nă] /bulb[uc] + suf. ~oană
bulboană f. bulboacă. [În loc de vulboană, de aceeaș origină cu volbură].
bulbo├íc─â, bulbo├ín─â, hulbo├ín─â, bolbo├íc─â ╚Öi holbo├ín─â (oa dift.) f., pl. e (bg. glybok, d┼şlbok, ad├«nc; rut. hlub├│k┼ş, d. vsl. glonbok┼ş, ad├«nc). Est. Loc ad├«nc ├«n r├«┼ş sa┼ş ├«n lac ╚Öi primejdios pentru ├«not─âtor─ş (g├«ld─â┼ş, ghiol, steoaln─â, plis─â). ÔÇô ╚śi h├«lboac─â ╚Öi -oan─â. La Dos. d├«lboan─â, abis. ├Än Tut. (rev. I. Crg. 8, 155) hulboac─â, ├«n Trans. duldoac─â. ├Än R. S. ╚Öi Mold. sud dulb├şn─â ╚Öi (CL. 1924, 195) dulghin─â (bg. dulbin├í), ├«n Ban. tulb├şn─â, ├«n Bihor (╚śez. 37, 126) d├«lb├şn─â. Forma hulboan─â ╚Öi bulb- ├«n ╚śez. 30, 293. V. afund─âtoare, anafor, copc─â 2, dorn─â.
BULBOAN─é s. bulboac─â, ochi, valv├«rtej, v├«ltoare, v├«rtej, volbur─â, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulni╚Ť─â, d├«lboan─â, sfredel, ╚Öipot, toanc─â, v├«rtecu╚Ö, (Transilv. ╚Öi Ban.) d─âlbin─â, (Olt. ╚Öi Transilv.) dorn─â, (prin Munt.) ╚Öioi, (prin Transilv. ╚Öi Maram.) ╚Ötibloanc─â, (Mold., Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Ötioaln─â, (Bucov., Transilv. ╚Öi Mold.) ╚Ötiulboan─â, (Transilv., Ban. ╚Öi Olt.) toaie, (Ban.) vir, (├«nv.) sm├«rc. (~ a unei ape curg─âtoare.)
bulb├│an─â, s.f. ÔÇô v. d─âlboan─â (ÔÇ×v├órtej de ap─â, v├óltoareÔÇŁ).

Bulboan─â dex online | sinonim

Bulboan─â definitie

Intrare: bulboan─â
bulboan─â substantiv feminin